340.
Eu nu Ți-am dat, Stăpânul meu
Eu nu Ți-am dat, Stăpânul meu,
toți anii mulți, câți m-ai răbdat,
/ nimic, decât păcatul greu,
nici mir plăcut, nici plâns mereu
eu nu Ți-am dat. /(bis)
Eu nu Ți-am dat, Prieten Bun,
pe-atâtea căi cât m-ai căutat,
/ nimic, decât un mers nebun,
nici grai frumos, nici crez străbun
eu nu Ți-am dat. /(bis)
Eu nu Ți-am dat, Iisuse Sfânt,
de câte ori s-ar fi-așteptat,
/ nici al vorbirii nalt cuvânt,
nici al desăvârșirii cânt
eu nu Ți-am dat. /(bis)
Eu nu Ți-am dat, Iubite Drag,
nimic văzut și lăudat,
/ doar dulcele iubirii prag,
și-un tremurat suspin de drag,
atât Ți-am dat. /(bis)
Atât aveam, Iisuse-al meu,
din multul cât Ți-am datorat;
/ o, dulce Dumnezeul meu,
atât aveam curat și eu
și-atât Ți-am dat... /(bis)