344.
Acasa mea!... ce grai divin
Acasa mea!... ce grai divin
de dulce și fierbinte,
/ ce lacrimi și fiori îmi vin,
când mi te-aduc aminte! /(bis)
Am fost în mii de locuri moi
cât lumea-i de frumoasă,
/ dar nu-i niciunde ca la noi
în dulcea mea Acasă. /(bis)
Acolo-mi arde curcubeu
în orișice fereastră,
/ acolo soarele-i al meu
și dragostea-i a noastră. /(bis)
Acolo-i dulcele sărut,
pe crucea întreită,
/ mai lung, mai moale, mai tăcut
ca taina-nveșnicită. /(bis)
Acolo-ntins pe-al ierbii sân,
tot greul mi se-alină
/ și-adânc despovărat rămân
în liniștea divină. /(bis)
...De când tot merg și merg s-ajung
și-amintea-mi tot aduce
/ un dor atât de greu și lung
de-Acasa mea cea dulce! /(bis)
...Am fost în mii de locuri moi,
cât lumea-i de frumoasă,
/ dar nu-i niciunde ca la noi,
în dulcea mea Acasă. /(bis)