349.
Când împrăștie iubirea
Când împrăștie iubirea
ceața vremii, fald cu fald,
/ blând mă-nvăluie-amintirea
ca un șal de lână cald. /(bis)
Refren:
Vino, veșnică Iubire,
sparge ceața fald cu fald
/ și-mi rămâi peste-amintire
ca un șal de lână cald. /(bis)
Rece cade înnoptarea
peste umede poteci,
/ cum se lasă depărtarea
despărțirii pentru veci. /(bis)
Peste munții depărtării
greu se lasă negri nori,
/ ca durerea-mbrățișării
celei mai din urmă ori. /(bis)