35.
O, Rugăciune, apă lină
O, Rugăciune, apă lină
cu unde tot mai dulci și-adânci,
cum curgi spre Patria Divină
ferind de-nvârtejiri și stânci!... (bis)
Ființa ce s-afundă-n tine
se curăță de tina ei,
/ își uită zbuciumul și lupta,
și chinul tot din anii grei. /(bis)
Cu suflet până în străfunduri
pătruns de-al fericirii gând,
trăiește slava îngerească,
cu chipul strălucit, tăcând... (bis)
O, stare binecuvântată,
spre Unde poți să ne ridici
/ când fața trupului e-ntoarsă
și ruptă de la cei de-aici! /(bis)
Preafericită apă lină,
cu cel din urmă sfânt șuvoi
mă ia în zarea ta divină
și nu mă mai adu-napoi! (bis)