353.
Dintre câtă frunză, dintre câtă iarbă
Dintre câtă frunză, dintre câtă iarbă,
dintre câtă piatră este sau a fost
/ numai pentru Tine, numai pentru mine
n-are lumea, Doamne, nici un adăpost. /X2
Refren:
Sus în Cer, numai Sus,
numai Sus, numai Sus,
este-un loc pentru noi,
Scump Iisus, Scump Iisus, Scump Iisus...
Dintre câte zile, dintre câte stele,
dintre câte dealuri, dintre câte văi,
/ nu-i nici pentru Tine una dintre ele,
cum nu e nici una, Doamne, pentru-ai Tăi./X2
Păsările-au cuiburi, vulpea - vizuine,
peștii au o apă, câinii - un ungher,
/ numai pentru Tine, numai pentru mine
este totul, Doamne, rece și stingher... /X2
...Dar va fi odată, dar va fi o Țară,
dar va fi o stare cum nicicând n-a fost,
/ unde totul, Doamne, numai primăvară,
ne va fi prieten, cântec și-adăpost. /X2
Ține-mi pân' atuncea dragostea curată,
inima fierbinte, mersul credincios,
/ ca să trec cu Tine, Doamne, dintr-o dată,
din pământul urii-n Cerul prietenos! /X2