354.
Mă-ntorc la tine
Mă-ntorc la tine,
dulcea și scumpa mea cântare,
cum aș veni la mama
și sora mea din rai;
/ ce dor mi-a fost de tine,
în lunga depărtare,
și-acuma cum mă umple
lumina ce mi-o dai! /(bis)
Mă-ntorc la tine,
naltă și-adâncă rugăciune,
ca din dogoarea aspră
a unui lung pustiu,
/ ca să m-adăpi cu lacrimi,
ca din izvoare bune,
să-ngrop înstrăinarea
și dragostea s-o-nviu. /(bis)
Mă-ntorc la tine,
sfântă și unică iubire,
ce singură-mi știi pune
pe rana mea alin,
/ că numa-n curăție
și-n plâns e fericire,
când, în genunchi, cu tine
îmbrățișat mă-nchin. /(bis)
Mă-ntorc la tine,
stare de har din care toate
aceste sfinte fețe
a' lui Hristos le știu,
/ o sfântă curăție,
dă-mi-le-mbrățișate
și-nchide-mă cu ele,
în casa mea să fiu! /(bis)