357.
Amurgul lumii cântă-nfrigurat
Amurgul lumii cântă-nfrigurat
din orga de lumină arzătoare
/ și de vecernii clopotele bat,
și-i până sus uleiul în urcioare. /X2
Adie zvon de coruri îngerești,
năierii trag la țărmul veșniciei,
/ curând lăsa-vom punțile cerești
în primul imn solemn al cununiei. /X2
Napoi pe tristul țărm îndepărtat
ni s-au topit aducerile-aminte,
/ dureri și lacrimi, toate, le-am lăsat,
ni-e-ntreagă zarea dorului nainte. /X2
Spre-Acolo pribegim de-atâta drum,
cu doru-ajungerii - aprinsă pară;
/ rămas-a mării ochilor de-acum,
în nimbul Crucii, Mirele s-apară. /X2