363.
Domnul e Păstorul meu
Domnul e Păstorul meu,
lipsă nu voi duce,
El mă paște-n verzi pășuni
și la apă dulce,
/ lângă ape de odihnă,
la pășune dulce. /(bis)
Sufletul mi-nviorează
cu povețe-n lume,
pe cărările Lui drepte
merg spre Sfântu-I Nume,
/ pe-a' Lui drepte căi mă-ndrumă
pentru Sfântu-I Nume. /(bis)
Chiar prin valea umbrei morții,
eu tot nu m-aș teme,
în tot locul Tu mă mângâi,
Doamne-n orice vreme,
/ cu toiagul și nuiaua Ta
în orice vreme. /(bis)
Tu-mi pui masa-n fața celor
ce mă văd cu ură,
Tu-mi ungi capul și-n paharu-mi
torni peste măsură,
/ în paharul meu plin, Doamne,
torni peste măsură. /(bis)
Fericirea și-ndurarea
vor fi-n veci cu mine
și voi sta în Casa Sfântă,
Doamne, lângă Tine,
/ până la sfârșitul vieții,
Doamne, lângă Tine. /(bis)