364.
La Tine, Doamne, îmi înalț
La Tine, Doamne, îmi înalț
eu sufletul, la Tine,
în Tine cred, să nu fiu dat
vreodată de rușine,
/ să nu se bucure nicicând
vrăjmașul meu de mine! /(bis)
Da, toți câți au nădejdea Ta
și-ascultă-a Ta povață
în veci nu le va înjosi
rușinea a lor față,
/ ci rușinați vor fi cei răi,
ce Te-au lăsat, în viață. /(bis)
Arată-mi, Doamne-a' Tale căi
și-n ele mă îndreaptă,
învață-mă, căci numai Tu
ești mântuirea dreaptă,
/ pe totdeauna ești a mea
nădejde înțeleaptă! /(bis)
Adu-Ți aminte, Domnul meu,
de marea Ta-ndurare,
de bunătatea Ta din veac
cea făr' de-asemănare,
/ că veșnică e Mila Ta
și seamăn, Doamne, n-are!... /(bis)
Nu-Ți aminti de-al meu
păcat făcut în tinerețe
și nici de vina c-am călcat
curatele-Ți povețe,
/ ci-adu-Ți de mine-aminte-n veac
cu mila Sfintei Fețe! /(bis)
O, Domnul meu e bun și drept,
de-aceea El arată
la cei pierduți și păcătoși
cărarea Lui curată
/ și-nvață El pe cei smeriți
din ea să nu se-abată. /(bis)
A' Tale căi sunt toate-n veci
lumină și-ndurare,
pentru aceia ce-Ți păzesc
porunca-n ascultare;
/ o, iartă-mi, Doamne, vina mea
că-mi este grea și mare! /(bis)
Dar care este omul ce
se teme de-a Ta Față?
Aceluia i-arăți ce căi
s-aleagă El în viață
/ și va umbla înveselit
cu-ai lui de-a Ta povață. /(bis)
Domnu-i prieten doar cu-acei
ce-n veci de El s-or teme
și care legământul Lui
I-nvață-n orice vreme;
/ eu necurmat privesc spre El
- și scap de-orice blesteme. /(bis)
Privește-mă și-ai milă, căci
sunt părăsit și-n rele,
sporesc neliniști necurmat
în taina vieții mele;
/ o, scapă-mă degrabă din
necazurile grele! /(bis)
Privește-mi, Doamne, vina mea
și-mi iartă vina toată,
vezi ce mulți sunt vrăjmașii mei
cu ură ne-mpăcată,
/ păzește-mi sufletul, căci cred,
fă-mi viața mea scăpată! /(bis)
Să-mi fie neprihana scut
și sfânta curăție,
că-n Tine, Doamne, eu mi-am pus
nădejdea mea cea vie,
/ o, scapă-i, Doamne, de-orice greu
pe-ai Tăi, în veșnicie! /(bis)