367.
Milă ai de mine, Doamne
Milă ai de mine, Doamne,
după marea milă-a Ta,
după îndurarea-Ți multă,
șterge fărdelegea mea.
Spală-mi cu desăvârșire
multele-mi nelegiuiri,
curăță-mă de păcatul
care nu-mi dă liniștiri.
Eu cunosc și-mi știu prea bine,
Doamne, fărdelegea-mi grea
și păcatul meu stă, Doamne,
necurmat naintea mea.
Numai contra Ta, Preasfinte,
numai Ție Ți-am greșit
și naintea Ta, Stăpâne,
ce e rău am făptuit.
Astfel că în hotărârea-Ți
vei fi drept când vei lucra
și vei fi fără de vină,
Doamne-n judecata Ta.
Iată că-n nelegiuire
eu pe lume am ieșit
și-n păcate grele, Doamne,
maica mea m-a zămislit.
Dar Tu ceri ca Adevărul,
Doamne-n inimă să-l țin,
fă să-mi stea înțelepciunea
înlăuntrul meu deplin.
Cu isop mă curățește
- și-al meu duh va fi sfințit;
spală-mă - și ca zăpada,
Doamne, fi-voi mai albit.
Fă-mi Tu sufletul s-audă
bucurii și veselii -
și-atunci oasele-mi smerite
lăuda-Te-vor mai vii.
Sfântă Fața Ta întoarce-o
de la multul meu păcat,
șterge-mi toată fărdelegea,
Doamne, și mă fă curat!
Inimă curată-n mine,
Domnul meu, zidește Tu
și-un duh nou, un duh statornic,
Doamne-n inimă mi-adu!
Nu mă lepăda, o Doamne,
de la fața Ta, nicicând,
și să nu-Ți iei de la mine,
Doamne, Duhul Tău Cel Sfânt!
Bucuria mântuirii
dăruiește-mi-o Tu, iar,
și cu duh de stăpânire
mă-ntărește-n al Tău har,
căci pe cei fărădelege
calea Ta-i voi învăța
și cei fără de credință
vor întoarce și-asculta.
Dumnezeul meu, o, șterge-mi
vina sângelui vărsat,
și-a mea limbă lăuda-Ți-va
îndurarea necurmat.
Doamne, buzele deschide-mi,
și, cât timp voi mai trăi,
numai slava Ta cea mare
și-ndurarea-Ți voi vesti.
O, de-ai fi voit Tu jertfă
- câte jertfe Ți-aș fi dat,
însă jertfele-nvechite,
Doamne, Tu le-ai lepădat.
Jertfa ce-o iubește Domnul
este duhul cel smerit;
Dumnezeul meu, pe-acesta,
nicicând n-ai disprețuit.
Doamne, spre Sion Îți varsă
binefacerile-Ți mari,
pe Ierusalim zidește-l
și înalță-i ziduri tari!
Atunci, jertfe preacurate
vei primi, așa cum vrei,
și-atunci Îți vor pune, Doamne,
pe altarul Tău viței...