378.
Pe malurile râurilor triste
Pe malurile râurilor triste,
pe malul apelor din Babilon,
/ acolo am șezut și-am plâns cu jale
când ne-am adus aminte de Sion. /(bis)
În sălciile din ținutu-acela,
noi harfele, plângând, le-am atârnat;
/ acolo toți chinuitorii noștri
să le cântăm... cântări au așteptat. /(bis)
Asupritorii vrut-au bucurie,
vrăjmașii noștri veselii au vrut,
/ cântările Sionului cerură,
să le cântăm din ele ne-au cerut. /(bis)
Cum, Doamne, să putem cânta noi, oare,
cântările Sionului iubit,
/ a' Domnului cântări neprihănite,
pe un pământ străin și nedorit? /(bis)
De te-oi uita, Ierusalim, să-și uite
a ei destoinicie dreapta mea,
/ de cerul gurii limba-mi se lipească
de nu-mi va fi la tine inima, /(bis)
De nu-mi voi aminti mereu de tine,
de nu-mi voi face din Ierusalim
/ a bucuriei culme minunată
și-a dorului puternic și sublim. /(bis)
Adu-Ți aminte, Doamne-adu-Ți aminte
de ai Edomului stricați copii
/ ce-n ziua când plângea Ierusalimul
strigau toți: "Radeți-l din temelii!" /(bis)
Ah, fiica Babilonului, sortită
la pustiiri cum nu s-au mai văzut,
/ ferice de acel ce-ți va întoarce,
la fel, tot răul ce ni l-ai făcut! /(bis)
Ferice de acel ce cu putere
va apuca pe toți copiii tăi
/ și-i va zdrobi de Stânca Mântuirii
pe fiii Babilonului cei răi! /(bis)