404.
Drag copil orfan, suflețel sărman
Drag copil orfan, suflețel sărman,
tu ești fără mamă,
glasul tău sfârșit, suflețel zdrobit,
în zadar o cheamă...
Refren:
Voi, ce-l întâlniți, dulce să-i vorbiți,
blând să-l ocrotiți, buni părinți să-i fiți!
Astfel și de voi va-ngriji apoi,
când veți fi la greu, Tatăl-Dumnezeu.
Drag copil rămas, suflet de pripas,
tu ești fără tată,
ochii tăi plângând, peste tot, la rând,
în zadar îl cată...
Drag copil străin, suflețel de chin,
tu ești fără casă.
Tatăl-Dumnezeu va veghea mereu
și El nu te lasă...