416.
Cu suflet alb de nevinovăție
Cu suflet alb de nevinovăție,
înfiorați de-atâtea frumuseți,
vin tinerii ca să-Ți aducă Ție,
Iisuse, zorii altei tinereți.
Iisus iubit, ca roua-mbelșugată
venim ca să-Ți aducem Ție-n dar,
în orice piept o jertfă ne-nfricată
și-n orice sân un crin pe-al Tău altar.
Venim din văi de moarte și ruine,
cu ochi scăldați în haru-Ți minunat,
că noi și sfinte bucurii în Tine
și-o nouă fericire ne-am aflat.
Din toate cele patru părți de lume
suim spre Tine mii și mii de mii,
având pe buze-Același dulce Nume
și-n piept aceleași sfinte bucurii.
Sub Crucea Ta, aducem fiecare
potirul alb al crinilor din noi,
să-l umpli Tu cu sfânta-nflăcărare
și să ne-arunci în lupta Ta apoi.
Să ne jertfești deplin și tuturora,
pământul pentru cer să-l cucerim,
privind cu ochii-n lacrimi aurora
cerescului dorit Ierusalim.
Să biruim și moarte și urgie,
știind că în curând noi vom purta,
pe frunte-n fericita veșnicie,
cununi de slăvi și sărutarea Ta...