421.
Iubite, când vei fi departe
Iubite, când vei fi departe,
de sori și de lumini încins,
adu-ți aminte prima rază
în suflet cine ți-a aprins. (bis)
Când vei fi-ajuns pe culmea naltă
spre care-ai vrut și te-ai luptat,
adu-ți aminte mâna care
la primii pași te-a ajutat. (bis)
Când vei fi-ajuns stăpân pe harul
cereștii lumi de melodii,
adu-ți aminte cine-n suflet
ți-a scris întâile-armonii. (bis)
Când vei fi-ajuns cu-ntreg hotarul
vieții tale înflorit,
adu-ți aminte ochii care
întâii crini ți-au răsădit. (bis)
Când dragostea-ți va umple viața
cu tot cuprinsu-i minunat,
adu-ți aminte sânu-acela
ce te-a-ncălzit și legănat. (bis)
Adu-ți mereu, adu-ți aminte
și niciodată nu uita,
cât preț, ce jertfe și ce lacrimi
s-au dat spre fericirea ta! (bis)