440.
Copil iubit cu ochi senini
Copil iubit cu ochi senini,
Tu vii din nou printre străini,
/ în peșteră, pe paie reci,
Tu iarăși capul Ți-l apleci. /(bis)
Dar astăzi magii nu mai vin
și nici păstori să-Ți cânte lin,
/ Copil iubit cu ochi senini,
Tu vii străin printre străini. /(bis)
Copil Iubit cu chipul blând,
Te naști și azi ca oarecând,
/ de mii de ani, în chip sărman,
Tu vii în lume an de an. /(bis)
Și știi că cei ce-Ți cântă az'
scuipa-vor mâine-al Tău obraz;
/ și totuși Tu, Copil Preablând,
cobori ca anii, rând pe rând. /(bis)
Demult, cu suflet plin de dor,
Te-ai coborât de mila lor,
/ în ieslea rece-ai fost culcat
și nimeni nu s-a-nduioșat. /(bis)
La-ai Tăi, Iisuse, ai venit,
ei, neștiind, Te-au răstignit.
/ Iar Tu, cu suflet plin de dor,
iertând, cereai iertarea lor. /(bis)
Copil iubit, Ceresc Hoinar,
azi bați la uși închise iar.
/ O, Te-am văzut, Copil iubit,
din mii de praguri izgonit... /(bis)
La mii de uși ai așteptat,
dar, în zadar! - erai uitat.
/ Azi tot mai mulți Te-aruncă-afar',
Ceresc, și Sfânt, și Drag Hoinar! /(bis)
Și totuși, iar, sub chip sărman,
cobori la oameni an de an,
/ cu bine răul să-l plătești,
să chemi, să ierți și să iubești... /(bis)
Să-mparți avutul Tău divin
acelor ce la Tine vin,
/ murind pe cruce între hoți,
s-arăți cât îi iubești pe toți. /(bis)
Copil Ceresc și Sfânt Copil,
ascuns sub chipul cel umil,
/ Tu bați la toți, dar toți se-nchid,
mai reci ca piatra lor din zid... /(bis)
...O, mâine, și ei, ușa Ta,
pe veci închisă-o vor afla!
/ Azi plângi Tu starea-n care zac,
dar mâine ei vor plânge-n veac. /(bis)