479.
O, scump lăcaș, în care toți pe Tine
O, scump lăcaș, în care toți pe Tine
Te preamăresc mereu, Iisus Hristos,
/ și unde, din mulțimea care vine,
ești Tu cel mai iubit și mai frumos! /(bis)
Acolo orice suflet Te dorește
și orice ochi spre Tine-i îndreptat,
/ porunca Ta din suflet o-mplinește
și stă de-al Tău Cuvânt adânc mișcat. /(bis)
O, scump cămin în care soț, soție,
de singur Duhul Tău ei sunt mânați,
/ în Tine-având aceeași temelie,
de-un singur gând, de-un singur dor purtați! /(bis)
Nedespărțiți, c-o dragoste-ndoită,
ei sunt supuși, Te-ascultă amândoi,
/ de-i zi frumoasă ori de-i mohorâtă,
de-s vremuri bune ori de sunt nevoi. /(bis)
O, scump cămin în care copilașii,
c-un singur glas Te cântă, Te slăvesc
/ și pruncii mici ce-abia pot face pașii
un Nume Sfânt L-îngână și-L iubesc! /(bis)
O, scump cămin în care Tu, Părinte,
domnești în orice timp și-n orice ceas
/ și unde Tu reverși din locuri sfinte
balsam și mângâiere în necaz! /(bis)
Ferice când pe toți conduci în pace
pe-acest pământ nemernic, trecător
/ și căror harul Tău un loc le face
în sfânt lăcașul Tău nepieritor! /(bis)