482.
Din candelă-mi picură-n strune

Din candelă-mi picură-n strune
lumina cântării arzând
/ și viersul îmi fac rugăciune
spre lina lumină zburând. /(bis)
Azi plânge cu lacrimi de stele
făclia cu-ntregul trecut,
/ ce arde în șoaptele mele
ca plânsul iubirii lui Rut. /(bis)
Se-nvăluie-n rugă, năvalnic,
un dor strămoșesc tot mai viu
/ adus din Certege în sfeșnic
să ardă pe-altar la Sibiu. /(bis)
Iisuse, alină-ne dorul
ce-adastă de veacuri, plângând,
/ să vină la Tine poporul,
un suflet, "Osana" cântând! /(bis)