486.
Cânta o Pasăre Măiastră
Cânta o Pasăre Măiastră,
de Golgota, duios cânta,
de taina cerului sihastră,
de pacea și iertarea noastră,
atât de limpede cânta, (bis)
/ că doina dulce și măiastră
din glasul ei mă fermeca. /(bis)
Din calea mea pierdută-n lume
o clipă m-am oprit s-ascult;
și nu mai știu ce-a fost anume,
părea că-s numai eu pe lume
așa mă fermeca de mult, (bis)
/ uitasem unde sunt și cum e
și nu mă săturam s-ascult. /(bis)
Duiosul viers, pe nesimțite,
am început să-l cânt și eu;
prin sfâșierile cumplite,
cu râu de lacrimi neoprite,
în viersuri eu m-am frânt mereu; (bis)
/ cântarea Jertfei preaiubite
m-a întâlnit cu Dumnezeu! /(bis)
Cu cântul Păsării Măiestre
și astăzi întristarea-mi stâng,
când vântu-mi suflă la ferestre
și-mi spune-a Golgotei poveste
în viers bucăți de suflet frâng. (bis)
/ Prin doina Păsării Măiestre
mă rog adânc și cânt și plâng... /(bis)
O, Doina Golgotei... cum plânge
în tine cântecul preasfânt,
de-o dragoste scăldată-n sânge,
de Sânul cel străpuns ce strânge,
iertat, norodul Său cel sfânt! (bis)
/ Te cânt cu cât mai mult voi plânge
și plâng cu cât mai mult Te cânt. /(bis)