488.
Ce poate-un om lua cu sine
Ce poate-un om lua cu sine
mai drag ca ultimul salut
când niciodată nu revine
în locul unde-a petrecut?
Când scurtă trecere grăbită
e-al vieții-nșelător popas,
/ de orice față întâlnită
să te desparți c-un bun-rămas! /X2
Ascultă, inimă, ascultă
îndemnul dragostei mereu
cu-o umilință-atât de multă
cât datorezi lui Dumnezeu.
Desprinde-te de-orice dorințe,
păstrându-ți sufletul ușor,
/ să simți cu cei plecați
nainte ceva din veșnicia lor. /X2
Dezvață-te deplin de-a cere
și-nvață să renunți mereu;
atunci nu vei simți durere
când să te smulgi ți-ar fi prea greu.
Atunci, trecând pe lângă toate,
avea-vei drumul luminos
/ și urmele înmiresmate
ca de ceva după Hristos. /X2