489.
Nu voi dormi pe totdeauna
Nu voi dormi pe totdeauna
când Mâna Ta va trece lin
/ și-mi va acoperi, pe-o noapte,
al ochilor trudit senin... /(bis)
Nici nu mă voi preface-n umbră
nemaiîntoarsă printre vii
/ când mă vei semăna, pe-o noapte,
în sânul liniștitei glii. /(bis)
Nici mă voi nimici-n țărână
când voi fi pus pe-o vreme-n ea,
/ ci am s-aștept ca-n altă mamă
o altă naștere a mea. /(bis)
Și-n clipa când cu glasul care
m-ai zămislit cândva din nou
/ mă vei chema din așteptare,
voi fi-nviat de-al lui ecou. /(bis)
Și-am să mă nalț spre veșnicia
ce-am așteptat-o adormind,
/ înmărmurit de strălucirea
a tot ce voi vedea-nviind. /(bis)
Și-n negrăita mea uimire,
la umbra harfei mele stând,
/ pierdut Îți voi șopti-n neștire,
Iisuse, Numele, plângând... /(bis)