491.
Mă duc să dorm puțin la sânul
Mă duc să dorm puțin la sânul
odihnitor din care sunt,
/ precum adoarme grâul toamna
la sânul caldului pământ./(bis)
Cântările-mi vor ține locul
la masa dragostei cu voi
/ și ne-ntâlnim când veți întoarce
prin câte-o lacrimă napoi./(bis)
Mă duc să-mi iau o harfă nouă
și-o altă carte de cântări,
/ și-un alt veșmânt de cununie
spre ziua dulcii așteptări./(bis)
Am să mă-ntorc când tot pământul
de grâul sfânt va fi-nverzit,
/ și Cerul nou va fi-n veșmântul
Ospățului sărbătorit./(bis)
Atunci cu mâinile slăvite
vom legăna cerești finici,
/ nălțând spre zări nebănuite
cântările-ncepute-aici./(bis)
Mă duc numai puțin deoparte
să odihnesc un ceas, apoi,
/ în Dimineața-fără-moarte,
cu Domnul voi veni la voi./(bis)