492.
Când va fi să vină Mâna-Ți să mă culce
Când va fi să vină Mâna-Ți să mă culce,
dă-mi, Iisus, un leagăn moale și divin,
iar această harfă mi-o așază dulce
lângă căpătâiul somnului meu lin! (bis)
Când și când, în miezul nopților plăcute,
Duhul Sfânt s-adie corzile ei calm
și, trezindu-mi cântul, blând să mi-o sărute
cu cerești acorduri Noul Tainei Psalm. (bis)
În Cântări Eterne încă necântate
să-mi trimiți iubirea cu veșmânt de stea,
doar pe ea trimite-o dintre câte-s toate,
ea să-mi fie sora și mireasa mea. (bis)
Și ne-nchide-n casa noastră cea de soare,
cu sărutul leagăn și minunea steag,
din Cântări Eterne și Nemuritoare
să ne facem unul visul nostru drag. (bis)
Slava ascultării dusă pân' la moarte
s-o-ncunune Raiul, tainic și duios,
unde fericirea strălucită foarte
să ne tot izvoară numai din Hristos. (bis)