493.
Când ai să vii ca să mă iei
Când ai să vii ca să mă iei,
Te voi primi în casa plină
și-Ți voi aduce-n ochii mei
cea mai netulbure lumină.
Cu cel mai limpede izvor
al lacrimii spăla-Ți-voi mâna,
/ când mă vei dezlega de dor
și-mi vei despovăra țărâna./(bis)
Cu cele mai cerești cântări
Îți voi întâmpina privirea
și-n toate-a' inimii cămări
va străluci, arzând, iubirea.
Cel mai de preț mărgăritar,
păstrat cu greu atâta cale,
/ am să-l așez, ca pe-un altar,
în zarea albă-a Mâinii Tale./(bis)
/ Dar când, plecând, mă vei lua,
Iisuse, lasă-mi după mine,
la toți câți vin în urma mea
o cale albă către Tine! /(bis)