502.

Am trecut de cel din urmă

Am trecut de cel din urmă vârf ce ne desparte și de-abia te văd în vale, țară de departe, unde-am cunoscut lumina, țară de departe! Am avut în tine-atâta dor și împlinire, lupte, suferinți și lacrimi, har și fericire, cât nu poate graiul spune har și fericire! Am avut dușmani prin tine răul să-mi urzească și-am avut atâția prieteni dragi să mă iubească, frați adevărați și prieteni dragi să mă iubească. O, pământule, pe care am trăit o viață, azi te las, rămâi în urmă, tot mai mic în ceață, tot mai jos și mai departe și mai mic prin ceață! Eu mă duc spre Țara Sfântă, Sus, mai sus de stele, unde-i Domnul meu, comoara mântuirii mele, bucuria și comoara mântuirii mele! Fața ta îndurerată n-o voi mai privi-o, lume, suferință, teamă, plânsule, adio, de-azi vom fi pe veșnicie despărțiți - adio!