502.
Am trecut de cel din urmă
Am trecut de cel din urmă
vârf ce ne desparte
și de-abia te văd în vale,
țară de departe,
unde-am cunoscut lumina,
țară de departe!
Am avut în tine-atâta
dor și împlinire,
lupte, suferinți și lacrimi,
har și fericire,
cât nu poate graiul spune
har și fericire!
Am avut dușmani prin tine
răul să-mi urzească
și-am avut atâția prieteni
dragi să mă iubească,
frați adevărați și prieteni
dragi să mă iubească.
O, pământule, pe care
am trăit o viață,
azi te las, rămâi în urmă,
tot mai mic în ceață,
tot mai jos și mai departe
și mai mic prin ceață!
Eu mă duc spre Țara Sfântă,
Sus, mai sus de stele,
unde-i Domnul meu, comoara
mântuirii mele,
bucuria și comoara
mântuirii mele!
Fața ta îndurerată
n-o voi mai privi-o,
lume, suferință, teamă,
plânsule, adio,
de-azi vom fi pe veșnicie
despărțiți - adio!