503.
La capăt de călătorie
La capăt de călătorie,
oprește-o clipă să privim,
de-aici, departe de pustie,
din porți de la Ierusalim!...
Ce minunat mi-a fost cu Tine
tot lungul drum călătorit,
ca-n diminețile senine
trăirea unui vis dorit!
De-aici, din margini de hotare,
privim acum duios napoi
și parc-o dulce desfătare
e tot ce-am dus alături noi.
Au curs din rana crucii mele
pe care-alături Te-am avut,
câți stropi de sânge și de stele,
atâtea imnuri s-au făcut.
Sudoarea pietrei și-a ruginii
cât-am prelins-o pătimind
ni-e azi șuvoaiele luminii
prin care trecem strălucind...
Nedespărțiți am fost pe cale,
nedespărțiți de-a pururi Sus,
întoarce-Ți Fața dinspre vale,
deschide, s-a sfârșit, Iisus !. . .