532.
O, iartă-mi, Te rog, Doamne
O, iartă-mi, Te rog, Doamne,
atâtea rugăciuni
prin care-Ți cer doar pâine
și pază și minuni,
căci am făcut adesea
din Tine robul meu,
nu eu s-ascult de Tine,
ci Tu de ce spun eu.
În loc să vreau eu, Doamne,
să fie voia Ta,
Îți cer și-Ți cer întruna
să faci Tu voia mea;
Îți cer s-alungi necazul,
să nu-mi trimiți ce vreai,
ci să-mi slujești în toate,
să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai...
Gândindu-mă că dacă
Îți cânt și Te slăvesc
am drept să-Ți cer întruna
să faci tot ce doresc...
O, iartă-mi felu-acesta
nebun de-a mă ruga
și-nvață-mă ca altfel
să stau în fața Ta!...
Nu tot cerându-Ți Ție
să fii Tu robul meu,
ci Tu cerându-mi mie,
iar robul să fiu eu.
Să înțeleg că felul
cel bun de-a mă ruga
e să doresc ca-n toate
să fie voia Ta.