536.
Gadareni suntem, Iisuse
Gadareni suntem, Iisuse,
plini de patimi și nevoi,
suntem inimi nesupuse,
Te-am gonit, dar, o, Iisuse,
nu Te duce de la noi!
Plini suntem de fapte rele
și-al păcatului noroi,
gemem sub necazuri grele,
nu ne părăsi în ele,
nu Te duce de la noi!
Nu te duce, fără Tine
suntem orbi, flămânzi și goi...
Ia-ne tot ce-avem, mai bine;
toate n-au un preț cât Tine;
nu Te duce de la noi!
N-asculta pe-aceia care
și-azi Te-alungă iar napoi!
Arse-n dor de vindecare
plâng atâtea răni amare,
nu Te duce de la noi!
Mii de inimi chinuite
varsă-al lacrimii șuvoi,
cer cuvintele-Ți iubite;
nu le părăsi zdrobite,
nu Te duce de la noi!
Doamne, Oastea Ta umilă
duce greutăți puhoi.
Le vom duce fără silă,
dar ascultă-ne, ai milă,
nu Te duce de la noi!