538.
Vindecă a mea-ndoială
Vindecă a mea-ndoială
ce m-apasă uneori,
când mi-e inima-ntristată
și prin suflet trec fiori!
Nici o clipă de-ndoială nu vreau
să-am în viața mea,
c-ai venit să mă răscumperi,
să-mi dai pace, pacea Ta.
Ține-mi gândul la Cetatea
cea cu ziduri de topaz
ca să nu mă copleșească
a-ndoielilor talaz!
Când mă va lovi vrăjmașul
cu-a'-ndoielii suferinți
Tu mi-adu mereu aminte
scumpele-Ți făgăduinți!
Și m-ajută, o, Iisuse,
ochii să mi-i pot ținea
peste valul îndoielii, sus,
la Tine, Stânca mea!...