539.
Pe patul suferinței gem
Pe patul suferinței gem
și stau fără putere,
o Doamne, să-mi ajuți, Te chem,
în marea mea durere!
Sunt apăsat și chinuit,
viața-mi e-o povară,
îndurerat și părăsit,
necazul mă doboară.
Iisus, Mântuitorul meu,
îndură-Te de mine,
ajută-mă, că-n chinul greu
nu Te-am decât pe Tine!
Ajută-mă să nu cârtesc,
să pot avea răbdare,
să cred, să nu mă îndoiesc
de-a Ta putere mare!
Să nu mă plâng de chinul meu,
ci să privesc spre Tine,
căci Tu poți face și-acest greu
să fie spre-al meu bine.