542.
În nădejdea Ta cea tare
În nădejdea Ta cea tare,
Dumnezeul meu,
am găsit mereu scăpare
prin necazul greu.
Am trecut prin clipe grele,
singur, părăsit,
dar nădejdea Ta, prin ele,
Doamne, m-a-nsoțit.
Am privit mereu spre Tine
cu credință-n Sus
și-n cărări de teamă pline
pace mi-ai adus.
Azi, când Tu mă treci, Părinte,
iar prin greu necaz,
mi se varsă iar fierbinte
plânsul pe obraz.
Dar în suflet îmi străluce,
plin de mângâieri,
Soarele nădejdii dulce
care-mi dă puteri.
Căci iubirea Ta-ntărește
viața mea mereu,
fericita mea nădejde
- Dumnezeul meu!