549.
De ce nainte de-ncercare
De ce nainte de-ncercare
e-atâta neștiință-n noi,
de ce ni-s ochii-nchiși nainte
și se deschid abia apoi?...
De ce nu știm să ținem seama
de tot ce alții-au pătimit,
de ce doar după preț de jertfe
și plâns aflăm ce-a trebuit?
De ce e peste mintea noastră
nainte-un văl atât de gros,
de ce plătim tot ce cunoaștem
c-un preț atât de dureros?
De ce înțelepciunea vine
nu-ntâi, ci după ce-am plătit,
de ce nu știm de tineri totul,
ci după ce-am îmbătrânit?
De ce? Fiindcă nu aceasta
e viața, ce aici trăim.
De-Apoi e-adevărata viață;
în asta doar ne pregătim.