552.
Când înnoptez în rele și nu mai văd să merg
Când înnoptez în rele și nu mai văd să merg,
Iisus, Lumina Lumii, la Tine eu alerg.
Tu luminează-mi calea prin nopțile târzii,
să pot răzbi prin valea acestei lumi pustii.
Iar când suspin, Iisuse, în loc necunoscut,
Tu fii-mi Călăuză pe drumul neștiut!
Să Te-am, viața-ntreagă, Lumina fără nor
pe cale, pân-la Casa spre care-alerg cu dor.
Să nu mă prindă noaptea, să nu mă poticnesc,
s-ajung cu bine-n Poarta Lăcașului Ceresc.