559.
De-atâtea ori te-a cercetat pe tine
De-atâtea ori te-a cercetat pe tine
cuvântul blând: și trist, și mustrător.
Tu n-ai simțit nici teamă, nici rușine;
o, cât mai poți să stai nepăsător?
Când Domnul stă la ușa ta și bate
de-atâta timp, tăcut și răbdător,
tu nu-L primești; în pofte și-n păcate
o, cât mai poți să stai nepăsător?
Pe tine te-a răbdat de-atâta vreme,
deși-ai păcătuit îngrozitor,
dar cât s-aștepte, cât să te mai cheme?
O, până când mai stai nepăsător?
Când stă deschisă-a harului intrare
și brațul Tatălui îndurător,
o, până când respingi a Lui iertare
și cât mai poți să stai nepăsător?
Când încă scaunul Harului stropit e
cu rugi și plâns de suflete ce vor
să scapi de iadul muncilor cumplite,
tu până când rămâi nepăsător?
Curând din nou Stăpânul o să vie
s-aducă dreapta plată tuturor;
o, ce vei face-n clipa de urgie,
când tu și-acum rămâi nepăsător?
Ce inimă-mpietrită ai în tine
de poți să fii așa nesimțitor?
Vai, vine mâine, mâine moartea vine!
O, cât mai poți să stai nepăsător?