577.
Au înflorit măslinii pe Muntele Divin
Au înflorit măslinii pe Muntele Divin
și-nfrăgezesc lăstarii smochinilor grădinii,
albită holda lumii se leagănă a plin
chemând secerătorii
cu arderea neghinii, (bis)
chemând secerătorii
cu arderea neghinii.
Refren:
Nu mai sta,
când strigă toate-n preajma ta,
ci-ntoarce-acum,
pe-al mântuirii drum!
Fecioarele-nțelepte lumina și-o-ntețesc,
răsună Miez-de-Noapte în clopot de aramă,
străjerii de pe ziduri primejdii prevestesc
și-n aer sună zvonuri
ce-amenință și cheamă, (bis)
și-n aer sună zvonuri
ce-amenință și cheamă.
Cum poți tu sta molatic în patul tău mizer
când freamătă văzduhul și țărna e fierbinte,
când tunete-nfundate cutreieră prin cer
și parcă se-nvârt morții
cu zgomote-n morminte, (bis)
și parcă se-nvârt morții
cu zgomote-n morminte?
Privește Marea Poartă cum tremură-n ușori
și Timpul ce stă gata să bată Doisprezece!
Nu trec prin tine oare nici azi niște fiori
și-n viața ta, nici astăzi,
nimic nu se petrece? (bis)
Și-n viața ta, nici astăzi,
nimic nu se petrece?