594.
Suflete sărmane, inimă-ntristată
Suflete sărmane, inimă-ntristată,
ce-ți dorești tu oare după ce suspini?
Bunurile lumii? - ceață-mprăștiată;
azi se nalță falnic, mâine sunt ruini.
Inimă-ntristată, suflete sărmane,
după ce suspini tu, oare ce-ai dori?
Frumusețea lumii? - lacrimă și rane,
ce te-ncântă astăzi mâine te-o-ngrozi!
Ce dorești atuncea de la lume oare:
slavă, prietenie, bunul cel curat?
Nu căuta, zadarnic, lumea nu le are
și-ai să afli-aceasta când te-ai înșelat!