Ai uitat, sărmane suflet, unde-ai fost cândva

Ai uitat, sărmane suflet, unde-ai fost cândva, când plângeai și nimeni-nimeni nu te auzea, numai Domnul, nimeni altul nu te auzea... Ai uitat, ai uitat, ai uitat Cine te-a salvat și Cui te-ai predat... Mâine când vei fi în munci, cui mai strigi, cui mai spui, cui mai plângi atunci? Ai uitat iubirea Cărui pus-ai legământ, în genunchi, în plâns și-n flăcări, până la mormânt, numai Lui, la nimeni altul, până la mormânt! Ai uitat de Taina Sfântă care te-a-nfiat, de Iubirea care-n lume te-a iubit curat, numai Domnul, nimeni altul te-a iubit curat. Numai Domnul singur știe cât ai pân' la scrum, dacă încă-i vreo nădejde tu mai scapă-acum! Numai Domnul, nimeni altul te mai scapă-acum!...