617.
Atunci când am plecat în lume pe drumul larg și-nșelător
Atunci când am plecat în lume pe drumul larg și-nșelător,
Tu ai rămas plângând la Cruce, iubitul meu Mântuitor.
Cu ochii blânzi, scăldați în lacrimi, privit-ai lung în urma mea,
dar eu m-am cufundat în noapte și nu m-ai mai putut vedea.
De-atunci ai plâns mereu, Iisuse, zdrobit și sângerat de spini
de mila fiului nemernic ce rătăcea printre străini.
Azi plâng eu, fiul cel nemernic, sub Crucea Ta îngenuncheat
și n-am de-ajuns, Iisuse, lacrimi să-Ți mulțumesc că m-ai iertat...