618.
Ce "Da!" Ți-am spus eu Ție, Iisuse, oarecând
Ce "Da!" Ți-am spus eu Ție, Iisuse, oarecând,
când Îți strângeam iubirea la suflet, tremurând
și-mi sărutai cu lacrimi lumina fără nori,
ce "Da!" Ți-am spus eu Ție de mii și mii de ori!
Ce "Da!" Ți-am spus eu Ție de mii și mii de ori!
Cine-ar fi fost atuncea să creadă că-n curând
eu am să strâng pe-altcine la suflet, tremurând,
că am să-i spun altcuiva un "Da!" cu-acei fiori
cum Ți-l spusesem Ție de mii și mii de ori!
Cum Ți-l spusesem Ție de mii și mii de ori!
O, azi, privindu-Ți ochii acei de oarecând,
cum strângi înlăcrimarea, Iisuse, tremurând,
ce să-ndrăznesc a-Ți spune, din seară până-n zori,
decât căința mută de mii și mii de ori?...
Decât căința mută de mii și mii de ori?...