618.

Ce "Da!" Ți-am spus eu Ție, Iisuse, oarecând

Ce "Da!" Ți-am spus eu Ție, Iisuse, oarecând, când Îți strângeam iubirea la suflet, tremurând și-mi sărutai cu lacrimi lumina fără nori, ce "Da!" Ți-am spus eu Ție de mii și mii de ori! Ce "Da!" Ți-am spus eu Ție de mii și mii de ori! Cine-ar fi fost atuncea să creadă că-n curând eu am să strâng pe-altcine la suflet, tremurând, că am să-i spun altcuiva un "Da!" cu-acei fiori cum Ți-l spusesem Ție de mii și mii de ori! Cum Ți-l spusesem Ție de mii și mii de ori! O, azi, privindu-Ți ochii acei de oarecând, cum strângi înlăcrimarea, Iisuse, tremurând, ce să-ndrăznesc a-Ți spune, din seară până-n zori, decât căința mută de mii și mii de ori?... Decât căința mută de mii și mii de ori?...