627.
Îmi pare rău de tot ce-n viață putut-am pierde în zadar
Îmi pare rău de tot ce-n viață putut-am pierde în zadar,
dar după vremea mea pierdută îmi pare rău cel mai amar.
Îmi pare rău după Cuvântul ce l-am știut și nu l-am spus,
de tot ce nu mai pot întoarce, căci timpul meu pierdut s-a dus.
Îmi pare rău după iubirea ce-o datoram și n-am știut,
c-atâți din cei ce-o așteptară s-au dus cu timpul meu pierdut.
Îmi pare rău după-mpăcarea ce n-am căutat-o când puteam,
acum s-au dus și ea și Harul cu timpul care nu-l mai am.
Îmi pare rău după pierzarea atâtora din dragii mei,
nu i-am chemat de-ajuns - și-s pururi, cu timpul meu, pierduți și ei.
Îmi pare rău amar, Iisuse, de cât puteam și n-am făcut!
Cum am să pot răspunde-odată de timpul meu pierdut, pierdut?...