632.
Iubirea mea de Domnul, ce faci tu oare-acum?
Iubirea mea de Domnul, ce faci tu oare-acum?
De ce tu dormi în casă și El suspină-n drum?
De ce tu stai la masă, când El e neprimit?
De ce nu rabzi alături de Domnul tău Iubit?
De ce nu rabzi, de ce nu rabzi, de ce nu rabzi alături
de Domnul tău Iubit?
Tu-I spui mereu cu vorba: Iisuse, Te iubesc!
dar ale tale fapte și gânduri ce-I grăiesc?
Ce-I spune-a ta viață și tot ce-ascunzi în ea?
De ce nu-ți ții cuvântul ce ți l-ai dat cândva?
De ce nu ții, de ce nu ții, de ce nu ții cuvântul
ce ți l-ai dat cândva?
Iubire dulce vino, s-aducem mai frumos
și frunzele, și rodul mai vrednic de Hristos,
și vorba ta, și fapta de-același preț ceresc,
să creadă El când spunem: "Iisuse, Te iubesc!"
Să creadă El, să creadă El, să creadă El când spunem:
"Iisuse, Te iubesc!"