637.
Cu Domnul în frunte, la luptă, copii
Cu Domnul în frunte, la luptă, copii,
să tremure fiii minciunii!
O goarnă răsună în ore târzii,
se-apropie ceasul cumplitei urgii,
se-apropie ceasul furtunii...
La poartă vă bate Același Pribeag,
cu-aceeași iubire fierbinte!
O goarnă vă cheamă la Domnul cu drag,
începe o luptă, se-nalță un steag
și Oastea Lui pleacă nainte.
Cărarea e-ngustă și sarcina grea,
vor curge pâraie de sânge...
O Cruce înalță în inima ta,
nădejdea iertării adu-o sub ea,
și-n lacrimi păcatele-ți plânge!
Spre "culmea durerii" pornește să-ți plângi
amarul ce veșnic te-apasă!
Cu lacrimi de sânge păcatul să-l stângi,
o altă comoară în ceruri să-ți strângi,
c-aici ești drumeț și n-ai casă!
Trezește în drumu-ți pe cei care dorm,
spălați-vă-n lacrime tina!
De-acuma Iisus ne e Rege și Domn;
în lături și ură, și patimi, și somn!
Lumina, să vină Lumina!