643.
Venim din Sibiul de unde răsună un cântec măreț și duios
Venim din Sibiul de unde răsună un cântec măreț și duios,
de unde pornește solia cea bună a Domnului nostru Hristos.
De-acolo și astăzi profetul ne cheamă cu trâmbița lui, ca din cer:
"Ostași ai iubirii, luptați fără teamă prin foc, prin furtună, prin ger!...
Să-L duceți pe Domnul de Care, în lume, din pieptu-mi zdrobit v-am vorbit
și pentru a' Căruia Slavă și Nume dulceața durerii-am sorbit!
Și duceți mereu crucea asta pe care am dus-o și eu spre calvar,
răbdați pentru Domnul oricâte ocare, golind al osândei pahar!
Sosi-va odată și Ziua cea Sfântă când Domnul din nou va veni
și toată durerea ce azi vă frământă și plânsul atunci s-or sfârși.
Veni-va răsplata, răsplata cea mare a celor ce au biruit
și fără de frică și fără-ncetare răniți și loviți L-au vestit..."
Venim din Sibiul de unde străbate Lumina ce ne-a luminat;
vom duce-n orașe, vom duce prin sate ce-al nostru Gornist ne-a-nvățat!
Nainte vom merge, prin spini și piroane, așa cum Gornistul ne-a spus,
prin mii de batjocuri, prin mii de prigoane vesti-vom mereu pe Iisus!