652.
O, poate-o mamă a-și uita copilul ce-alăptează?
O, poate-o mamă a-și uita copilul ce-alăptează?
Să n-aibă milă, oare, ea de fiul ce-l veghează,
ce-l strânge ea la sânul ei și somnul i-l veghează?
Dar chiar și dacă v-ar uita ființa neuitată,
Eu totuși nu vă voi uita de-acuma niciodată!
Eu să vă uit nu voi putea de-acuma niciodată!...
Căci v-am săpat pe-a' Mele mâini în rane neuitate
și-a' voastre suflete rămân în ochii Mei curate;
Eu nu le uit și sunt pe veci în ochii Mei curate!...
Veni-vor zile când cei răi uitați vor fi de tine,
vedea-vei fericiți pe-ai tăi, cu fețe-n veci senine...
despovărați și fericiți, cu fețe-n veci senine...