659.
Când eu Te căutam, Iisuse, cu inima-n răscruci răpus
Când eu Te căutam, Iisuse, cu inima-n răscruci răpus,
cu un surâs de primăvară spre mine-ai pogorât, Iisus,
cu un surâs de primăvară spre mine-ai pogorât, Iisus.
Tu mi-ai desfrunzărit ființa ce-n moarte și-n îngheț zăcea,
făcând să-nmugurească-n mine fiori și dor de rămurea,
făcând să-nmugurească-n mine fiori și dor de rămurea.
Cu dulcea-Ți rază fermecată m-ai încălzit și legănat
și fruntea mi-ai îmbrățișat-o cu un sărut înmiresmat,
și fruntea mi-ai îmbrățișat-o cu un sărut înmiresmat.
Azi, pleoapele-mi dezgheață lacrimi cu bucurii de nedescris
că mi-ai iertat ființa toată și drum spre ceruri mi-ai deschis,
că mi-ai iertat ființa toată și drum spre ceruri mi-ai deschis.
Ajută-mă, Te rog, Iisuse, sub raza Ta mereu să stau,
să mă hrănesc din Pâinea Vieții și din Potirul Tău să beau,
să mă hrănesc din Pâinea Vieții și din Potirul Tău să beau.
Iar când din lumea asta rece la Tine sus mă vei chema,
dă-mi alt surâs de primăvară, cu el să zbor spre slava Ta,
dă-mi alt surâs de primăvară, cu el să zbor spre slava Ta!