662.
Nu-mi pare rău pe nimeni din câți m-au dușmănit
Nu-mi pare rău pe nimeni din câți m-au dușmănit,
eu văd acum că nimeni vreun rău nu mi-a făcut,
nici cei ce mi-au ars viața, nici cei ce m-au lovit,
spre bine-mi erau toate, dar eu n-am cunoscut.
Aș vrea să-mi cer iertare la toți câți m-au urât
și mi-au pândit viața atât amar de ani,
la toți câți mă bârfiră, la toți câți m-au pârât,
ei mi-au făcut doar bine, eu i-am crezut dușmani.
Iertați-mă cu toții de judecata rea,
acum văd adevărul ce ani nu l-am văzut,
cât rău mi-ați vrut voi mie e bine-n viața mea,
cât bine v-ați vrut vouă păcat vi s-a făcut.
Nu-mi pare rău pe nimeni, ci milă mi-e de toți,
acum, când doar o clipă mai știți pe unde-s eu.
Hristos să aibă milă de voi, ascunșii-mi soți,
și să vă dea și vouă lumina Dumnezeu!