67.
Copil eram cândva - și-n mine
Copil eram cândva - și-n mine
păcatul nu era pătruns,
în taina inimii senine
nimic n-aveam (bis) atunci ascuns,
în taina inimii senine
nimic n-aveam atunci ascuns.
Îmi dam și pâinea de la gură,
cu milă, celor mai sărmani
și mă rugam cu-așa căldură
pentru prieteni (bis) și dușmani,
și mă rugam cu-așa căldură
pentru prieteni și dușmani!
A' lumii multe patimi rele
pe calea lor nu m-au fost dus,
comoara inimioarei mele
era atunci (bis) numai Iisus,
comoara inimioarei mele
era atunci numai Iisus.
Dar mai târziu, când căi străine
m-au înșelat și m-au atras,
am ars tot ce-a fost bun în mine
și numai plânsul (bis) mi-a rămas,
am ars tot ce-a fost bun în mine
și numai plânsul mi-a rămas.
Cu plânsul doar mai vin spre Tine,
căci numai pe acesta-l am,
mai fă-mi privirile senine
ca-n vremea când (bis) copil eram,
mai fă-mi privirile senine
ca-n vremea când copil eram!
Mai dă-mi iar sfânta curăție
din vremea anilor dintâi,
și-apoi așa, Iisuse, Ție,
copilul Tău (bis) fă să rămâi!
și-apoi așa, Iisuse, Ție,
copilul Tău fă să rămâi!