680.
De ce mai este despărțire și stări cu ochii-nlăcrimați
De ce mai este despărțire și stări cu ochii-nlăcrimați,
și-mbrățișări sfâșietoare, când nu-i mai bine ca-ntre frați?
Când nu-s cântări mai dragi niciunde, nici rugăciune mai cu har,
de ce așa curând trec toate și vine despărțirea iar?
De ce așa de lungă-i vremea când stăm departe și dorim,
și-așa de scurtă-i clipa dulce ce-o stăm atunci când ne-ntâlnim?
Abia de ne privim prin lacrimi, de când nu ne-am putut vedea,
abia ne-mbrățișăm - și vine o altă despărțire grea.
...O, despărțire, de ce oare mai trebuie și tu să fii?
De ce plătim cu-atâtea lacrimi a' noastre scurte bucurii?
De ce sunt oare-atâtea piedici și depărtare între noi?
Când va fi, oare, Întâlnirea să nu mai mergem înapoi?...