682.
După arșița de-o vară, focul arse codrii-ntregi
După arșița de-o vară, focul arse codrii-ntregi,
de credeai că-n veci dintr-înșii urmă verde n-ai s-alegi.
Astăzi, întorcând prin locul pustiit atunci de jar,
noi mlădițe prin cenușă mai puternice răsar.
Mai frumoase-s parcă-acolo unde-a ars mai mult un loc,
mâine nici se va cunoaște c-a trecut pe-aici un foc.
Via sfântă peste care a trecut durerea jar
mai puternic-o ridică alte revărsări de har.
Căci din scrumul încercării, după anii-ndurerați,
ies nădejdile Lucrării, fiii ei adevărați.
...Dumnezeule, grăbește odrăslirea mai curând
peste cât pustiu tânjește după focul înc-arzând!