685.
Fericit Apostol al iubirii
Fericit Apostol al iubirii,
care-n seara Cinei ți-ai culcat
capul trist, cu drag și duioșie,
pe Pieptul cel mai sfânt și mai curat,
oare ce-ai putut să simți atuncea,
că, apoi, oricât ai mai trăit,
numai despre Veșnica Iubire
și despre Adevăr ai mai vorbit?
În străfundurile vieții tale
oare ce izvor s-a deșteptat,
că, de-atunci, de mii de ani tot curge
și nici pân' astăzi încă n-a secat?
Ce foc tainic oare-a fost acela
care inima atunci ți-a-ncins,
că, de-atunci, de mii de ani, tot arde
și nici pân-astăzi încă nu s-a stins?
Ce povară-ai dus de-atunci în suflet
de ți-au fost întruna ochii grei,
de-ai purtat cereasca strălucire
de Adevăr și de Iubire-n ei?
Fericită-i inima ce arde
de-al Iubirii și-al Iertării jar,
duhul cel pe care Adevărul
îl nalță-n caldul armoniei har.
Rezemat pe Pieptul Mântuirii,
stând unit cu-al Dragostei Izvor,
nesecată-i liniștea rodirii
mereu, mereu datoare tuturor.
Fericit Apostol al iubirii,
ce puțini știu harul cel slăvit
ce-a făcut din Cina cea de Taină,
Izvorul tău Etern și Fericit!