686.
Chemați cântările mereu
Chemați cântările mereu,
și-n locul bun și-n locul greu,
între vorbiri și-ntre tăceri,
între mâhniri și mângâieri,
între-ntâlniri și depărtări
- chemați plăcutele cântări!
Chemați plăcutele cântări!
Între vorbiri și-ntre tăceri,
între mâhniri și mângâieri,
între-ntâlniri și depărtări
- chemați plăcutele cântări!
Cântările vă vor scăpa
de vorba sau tăcerea grea,
vă vor fi foc când prea-nghețați
și-nviorare când oftați
și punte să vă regăsiți
când nu puteți să vă priviți,
când nu puteți să vă priviți.
Vă vor fi foc când prea-nghețați
și-nviorare când oftați
și punte să vă regăsiți
când nu puteți să vă priviți.
Cântați! Îndemnu-acesta bun
nu numai celor dragi li-l spun;
la ceilalți și mai mult l-aș vrea,
cu cât li-e inima mai grea;
cântarea-i cel mai drag popas
să se-ntâlnească glas cu glas,
să se-ntâlnească glas cu glas.
La ceilalți și mai mult l-aș vrea,
cu cât li-e inima mai grea;
cântarea-i cel mai drag popas
să se-ntâlnească glas cu glas.
Cântați, căci de cântări aveți
nevoie toți, oricum sunteți:
și tineri, și bătrâni, oricâți
vă-mbrățișați sau vă urâți;
cântarea-i fericit mijloc
să se aprindă foc din foc,
să se aprindă foc din foc.
Și tineri, și bătrâni, oricâți
vă-mbrățișați sau vă urâți;
cântarea-i fericit mijloc
să se aprindă foc din foc!...